Anxietatea de separare - cum să o gestionăm?

Ce este anxietatea de separare?

Separarea înseamnă despărțire, în acest caz, despărțirea copilului de mamă. În jurul vârstei de opt luni, copilul își dezvoltă mai bine abilitățile motorii și de orientare, încercând să se îndepărteze puțin de mamă pentru a explora împrejurimile. În același timp, rămâne dependent de apropierea mamei și se teme de persoanele și lucrurile necunoscute. Anxietatea de separare este cauzată de conflictul dintre dorința copilului de a explora independent și teama de absența mamei, care până acum a fost mereu prezentă.

În această etapă de dezvoltare, copilul își urmărește mult mai atent mama, solicită atenția și prezența ei constantă, inclusiv în explorările sale de zi cu zi. Un copil anxios vrea să aibă mama doar pentru el și să o supravegheze în permanență. Se simte obosit din cauza stimulilor din jur și nu vrea ca mama să interacționeze cu alți oameni sau să se afle într-un mediu nou.

Cauzele anxietății de separare

Această perioadă de teamă la copii face parte din dezvoltarea lor normală. În jurul vârstei de patru luni, copilul începe să recunoască fețele familiare și nefamiliare. Pentru el, mama este o figură unică, dar nu înțelege că ea nu dispare chiar dacă nu o vede. Abia după luna a șaptea copilul începe să distingă mai clar persoanele. Mama reprezintă pentru el siguranță și sprijin. Contactul cu lumea exterioară devine mai intens în luna a opta.

Copilul poate experimenta:

•anxietate

•o fixare și mai mare pe mamă

•plâns isteric

•uneori chiar coșmaruri nocturne

Un copil de opt luni poate manifesta frică de întuneric, de singurătate sau de persoane străine. La majoritatea copiilor, simptomele sunt mai ușoare, dar unii le trăiesc mai intens. Cât timp durează anxietatea de separare? Aceasta este o experiență individuală, dar de obicei dispare într-o lună.

Cum să reacționăm la anxietatea de separare la sugari

Nu are sens să încercați să îi explicați copilului, să îl convingeți sau să îi minimalizați teama. Este o etapă firească prin care trebuie să treacă fiecare copil. Orice abordare greșită poate agrava și prelungi manifestările de anxietate. Reacția părinților este esențială. Chiar dacă anxietatea va trece de la sine, modul în care este gestionată poate influența comportamentul și personalitatea copilului în anii următori. Crizele isterice trebuie prevenite, iar copilul trebuie pregătit treptat pentru separare.

Vizitele în cercul extins de familie, la prieteni, în parcuri – toate acestea ajută copilul să se obișnuiască cu prezența altor persoane, în afară de mama. Dacă nu vă place să interacționați cu străinii, încercați să nu transmiteți această atitudine copilului. Încă de la patru luni, jucați-vă cu el de-a v-ați ascunselea, atât cu persoane, cât și cu jucării. Când plecați, folosiți ritualuri de rămas-bun, la fel ca la întâlniri. Astfel, copilul învață că după despărțire, mama se întoarce întotdeauna.

Separarea de mamă și problemele cu somnul

Anxietatea de separare afectează și somnul bebelușului. Deoarece mama este o prezență constantă pentru el, la opt luni copilul percepe culcarea ca pe o separare și reacționează prin plâns. Tocmai în această perioadă părinții nu ar trebui să îl obișnuiască cu îngrijirea de către alte persoane sau să se îndepărteze frecvent. Copilul are nevoie ca mama să îl pună la somn și să fie prezentă când se trezește. Dacă acest lucru nu se întâmplă, el poate dezvolta teama de a adormi.

Anxietatea de separare la copiii mai mari

Teama de separare poate apărea și la copiii mici. Aceștia recunosc persoanele apropiate, învață să fie independenți, dar în același timp se tem de locurile și oamenii necunoscuți. Se pot simți timizi și nu vor să fie singuri, cerând atenția mamei. Această etapă se îmbunătățește treptat și dispare în jurul vârstei de doi ani.

O excepție o reprezintă anxietatea de separare la trei ani, care apare atunci când copilul intră într-un mediu nou, cum ar fi grădinița, și uneori chiar mai târziu, la începutul școlii. Odată ce copilul se obișnuiește cu rutina nouă, oamenii și relațiile din jur, această anxietate dispare de obicei.

Nu grăbiți copilul

Respectați ritmul natural de dezvoltare al copilului și nu îl forțați. Oferiți-i afecțiune și susținere. Pe măsură ce devine mai curios și mai sigur pe sine, va fi pregătit pentru următorii pași. Introduceți-l treptat în medii noi, astfel încât să se familiarizeze treptat cu fiecare element nou. Un model bun de comportament și reacții din partea părinților îl va ajuta să se relaxeze și să depășească anxietatea în mod natural.