Probleme cu mâncarea, sau când copilul nu vrea să mănânce

Cum să formăm obiceiuri alimentare corecte

Porții prea mari sau prea mici – O porție mare poate intimida copilul și îi poate accentua repulsia față de mâncare. Nu forțați copilul să mănânce, deoarece presiunea nu va face decât să crească refuzul și poate duce chiar la greață.

Regularitatea meselor zilnice – Copiii au nevoie de rutină și program, așa că este bine ca mesele (mic dejun–prânz–cină și eventual gustările) să aibă loc la ore fixe, pe care familia să le respecte.

Ritualuri la masă – Ideal este ca familia să mănânce împreună. Copiii pot ajuta la pregătirea mesei sau la aranjarea mesei.

O dietă variată și echilibrată – Prea multe dulciuri nu au ce căuta în alimentația copilului. Mâncăm și cu ochii – aranjați farfuria într-un mod atractiv pentru copil.

Recompensarea pentru mâncare – Dacă recompensați copilul pentru că a mâncat, greșiți. Mâncarea nu este o atracție. Un copil mic înțelege rapid că dacă în jurul unui lucru se face mare tam-tam, poate folosi acea situație în favoarea sa.

Jucăriile și televizorul pornit nu au ce căuta la masă

Lipsa poftei de mâncare poate fi o problemă reală

Dacă refuzul de a mânca persistă mult timp, poate fi un simptom al unor boli variate. Problemele cu refuzul alimentelor pot semnala, din păcate, și afecțiuni mai grave (cancere, tulburări digestive etc.). În acest caz, este important să consultați un specialist.

Cauzele lipsei poftei de mâncare pot fi diverse infecții sau boli (chiar și o simplă răceală sau o viroză ușoară poate face ca un copil să refuze mâncarea). Printre cele mai frecvente boli ale copilăriei se numără boala a cincea, boala gură-mână-picior sau, de exemplu, aftele (candidoza orală).

Totuși, cea mai frecventă cauză a refuzului de a mânca la copii este de natură psihologică, provocată, de exemplu, de o tragedie în familie (moartea cuiva drag, divorțul părinților etc.) sau de lipsa iubirii și a îngrijirii.